În fiecare dintre noi există o voce subtilă care, atunci când ne aflăm într-o situație dificilă sau facem o greșeală, poate deveni neiertătoare, exagerat de critică și adesea chiar dureroasă. Aceasta este vocea criticului interior. Criticul interior este acel gând care ne face să ne îndoim de noi înșine, să ne temem de eșec și să simțim că nu suntem suficient de buni. Este un mecanism care se dezvoltă de multe ori din copilărie și adolescență, influențat de experiențele noastre timpurii, mesajele primite de la cei din jur și standardele sociale.
Cum apare criticul interior
Criticul interior se formează din interacțiuni repetate, mai ales atunci când am fost expuși la standarde de perfecțiune, lipsa de validare sau chiar comparații constante. Poate fi, de asemenea, influențat de situații traumatizante sau de lipsa unei susțineri emoționale adecvate. Criticul interior încearcă, într-un fel, să ne protejeze de eșec și de suferință, dar într-o manieră disfuncțională. În loc să ne ofere sprijin, ne face să ne simțim nesiguri, paralizați de teama de a greși și incapabili să ne acceptăm cu adevărat.
Cum să recunoști criticul interior
Criticul interior se manifestă printr-o gamă largă de gânduri și emoții:
- Gânduri de tipul „nu sunt suficient de bun/ă”, „o să eșuez” sau „ceilalți sunt mai capabili ca mine.”
- Perfecționism extrem, ce duce la procrastinare și la amânarea unor acțiuni de teamă de a nu fi la înălțimea standardelor impuse.
- Sentimente de rușine și vinovăție exagerate, chiar și pentru greșeli minore.
- Tendința de a evita situațiile noi din teamă că nu vei face față provocării.
Cum să gestionezi criticul interior
- Conștientizează prezența criticului interior. Primul pas este să identifici acele momente când criticul interior devine activ. Învață să observi gândurile negative și repetă-ți că acestea sunt doar gânduri, nu adevăruri absolute.
- Practică autocompasiunea. Criticul interior se hrănește cu judecata aspră, dar autocompasiunea poate neutraliza efectul negativ. Încearcă să vorbești cu tine așa cum ai vorbi cu un prieten care trece printr-o situație similară. Înlocuiește frazele critice cu fraze de susținere și acceptare: „Este în regulă să greșesc. Pot învăța și îmi pot da voie să cresc.”
- Identifică originea criticilor. Întreabă-te de unde provin aceste gânduri negative: sunt ele poate vocea unui părinte critic sau a unei experiențe din trecut care a lăsat o amprentă? Conștientizarea originii criticului interior te poate ajuta să te distanțezi de acesta și să-l tratezi cu mai multă obiectivitate.
- Schimbă perspectiva. În loc să privești criticul interior ca pe un dușman, încearcă să-l vezi ca pe un mecanism de protecție neadecvat. Înțelege că scopul său inițial a fost să te protejeze de suferință și respingere, dar este timpul să-i reeduci acest „rol” într-un mod sănătos și constructiv.
- Practică recunoștința față de propriile reușite. Criticul interior este specializat în evidențierea greșelilor, dar uită adesea să recunoască reușitele. Menținerea unui jurnal de recunoștință în care notezi realizările și lucrurile pentru care ești mândru/ă poate contracara efectul negativ al criticului interior.
De ce este important să ne gestionăm criticul interior?
Criticul interior nu doar că ne afectează stima de sine, dar ne poate limita evoluția personală și profesională. Ne poate ține departe de experiențe noi și poate provoca stres și anxietate. Gestionarea criticului interior nu înseamnă să scapi complet de el, ci să înveți să-i reduci influența și să trăiești cu mai mult echilibru și încredere.
