Anxietatea este un fenomen psihologic și fiziologic care își are rădăcinile în modul în care funcționează sistemul nostru nervos. Pentru a o înțelege în profunzime, este necesar să analizăm modul în care corpul reacționează la un stimul perceput ca amenințător.
Atunci când creierul identifică o posibilă sursă de pericol, amigdala — structură implicată în procesarea emoțiilor — transmite semnale de alarmă care activează sistemul nervos simpatic. În câteva secunde, întregul organism intră într-o stare de alertă: inima își accelerează ritmul pentru a pompa sânge către mușchi, respirația devine rapidă pentru a asigura un aport crescut de oxigen, iar mușchii se încordează, pregătiți pentru acțiune. În paralel, procesele digestive sunt reduse, deoarece organismul prioritizează supraviețuirea în fața confortului. Toate aceste modificări fac parte din reacția de tip „luptă sau fugi”, esențială pentru adaptarea și supraviețuirea speciei umane.
Această reacție este firească și necesară atunci când există un pericol real și iminent. Însă, în cazul anxietății, mecanismul de alarmă se declanșează și se menține chiar și în absența unui pericol obiectiv. Creierul interpretează situații cotidiene — precum un examen, o conversație tensionată sau un simplu gând anticipativ — ca și cum ar fi amenințări directe. În acest context, sistemul nervos simpatic rămâne activ, menținând corpul în stare de alertă, în timp ce sistemul parasimpatic, care ar trebui să tempereze reacțiile și să readucă organismul într-o stare de relaxare, nu reușește să își îndeplinească pe deplin rolul. Drept urmare, persoana experimentează simptome precum palpitații, senzația de sufocare, nod în gât, tensiune musculară sau impresia că urmează să se întâmple ceva grav.
Această stare de alertă permanentă afectează nu doar starea emoțională, ci și sănătatea fizică. Ritmul cardiac crescut, tensiunea arterială ridicată și tensiunea musculară constantă pot crește riscul de afecțiuni cardiovasculare, iar durerile musculare sau de cap devin frecvente. Tulburările digestive, somnul perturbat, oboseala cronică și slăbirea sistemului imunitar sunt alte efecte ale anxietății prelungite. Practic, corpul trăiește ca și cum ar fi mereu în fața unui pericol, ceea ce îl epuizează treptat și îi afectează funcționarea normală.
Înțelegerea modului în care anxietatea se instalează și se întreține este primul pas spre gestionarea ei. Prin psihoterapie, persoana poate explora legătura dintre gânduri, emoții și reacțiile corpului, poate învăța tehnici de autoreglare și își poate construi o relație mai echilibrată cu propriile trăiri. Anxietatea nu trebuie să fie o povară trăită în singurătate; sprijinul profesional poate transforma această experiență într-o oportunitate de autocunoaștere și de recâștigare a stării de siguranță interioare.
